Recent, mass-media de afaceri a fost plina de titluri despre o eventuala fuziune a FCA cu alte companii majore de automobile, insa potentialii parteneri au negat intr-un fel suspicios aceste zvonuri. Ce este in neregula cu concernul italo-american?
Anul trecut, Fiat Chrysler Automobiles a trimis distribuitorilor 4,84 milioane de vehicule, ceea ce reprezinta cu 2% mai mult decat in 2017, iar profitul net a crescut cu 3%, pana la 3,6 miliarde de dolari. Nu pare asa de rău? Din pacate, preocuparea concernului o reprezinta marcile sale europene, actualizarea seriei de modele a fost blocata in ultimii zece ani din cauza finantarii insuficiente. Anul trecut, vanzarile de Fiat in Europa au scazut cu 9,3%, pana la 697.977 de unitati, Alfa Romeo a scazut cu 3.9% si a vandut 83.438 de autoturisme, la ultima rasuflare Lancia datorita patriotilor italieni au putut vinde 48.609 de masini (-19,8% ), marca de lux Maserati a gasit 8074 de clietți (-16,5%). Dar, marca Jeep in 2018 a facut un progres real in Europa, marind vanzarile cu 53,4%, pana la 165.058 de unitati.
Acum sa ne mutam in SUA, piata principala pentru FCA. Aici, liderul in vanzari este Jeep: anul trecut, aceasta marca a vsndut 973.227 autoturisme (+ 17.5%), urmata de pickup-urile Ram pe locul doi – 597.368 unitati au fost vândute. (+ 7,3%), pe al treilea loc Dodge – 459 324 buc. (+ 2,8%). Dar afacerile Chrysler sunt rele: vanzarile au scazut cu 12%, ajungand la doar 165.964 unitati. Managementul FCA s-a gandit chiar sa ingroape marca americana impreuna cu italiana Lancech, dar atunci ar trebui redenumit tot concernul, astfel incat existenta Chrysler-ului cel mai probabil va continua intr-un mod incet.
Marca Jeep trage FCA inainte, dar nu-i garanteaza un viitor luminos.
In general, din statistici este clar ca FCA s-a incadrat in segmentele de SUV, dar pierde teren in segmentul masinilor mici. Evident, nu este nimic de facut in Europa fara ele – au inteles asta si GM si Ford, care au anuntat renuntarea la piata din lumea veche. FCA inca se mai tine si cauta cu disperare un partener cu care ar putea imparti costurile actualizarii seriei de modele de marci europene. Dar acest lucru este o sarcina a viitorului apropiat si un motiv mult mai convingator pentru o potentiala alianta a FCA cu o alta companie importanta in domeniul automobilelor este nevoia de a imparti costurile de dezvoltare a vehiculelor electrice, cu care este acum asociat viitorul intregii industrii mondiale de automobile. Aceasta directie de la Fiat Chrysler Automobiles este in faza incipienta, in special automobile electrice, pentru care seful precedent al concernului Sergio Marchionne, care a murit in iulie anul trecut, avea o alergie persistenta.
Dezvoltarea in serie a vehiculelor electrice cu volan necesita investiții de zeci de miliarde de dolari, iar FCA nu are atatea bani acum. In mod corect, spunem ca, chiar si pentru companiile cu mai mult succes din punct de vedere financiar, aceasta este o povara prea grea, ceea ce a dus la formarea de noi aliante in industria automobilelor, in special intre VW si Ford si intre BMW si Daimler. Cu cativa ani in urmă, FCA negociase o fuziune cu Geely, dar chinezii doreau doar sa ia marca Jeep, iar Marchionne a facut bine ca n-a vandut – fara el, FCA ar fi acum la pamant. Acum, noua conducere, condusa de Mike Manley, cauta aliati alternativi, iar in ultima saptamana, mass-media de afaceri a anuntat ca FCA se afla in discutii cu Groupe PSA si Renault-Nissan-Mitsubishi, dar sefii acestor companii s-au grabit deja sa respinga zvonurile despre posibila cooperare. Astazi, si concernul Volkswagen a renuntat, de asemenea, la potentialul acord cu FCA.
Crossoverul compact hibrid Alfa Romeo Tonale a devenit vedeta recenta a Salonului Auto de la Geneva, dar cand se va produce in serie, nu se stie.
Problema este ca FCA, in esenta, nu are nimic de oferit potentialilor parteneri, nu dispune de tehnologii unice. Groupe PSA, desigur, ar putea fi interesat de posibilitatea lansarii, cu ajutorul FCA, a productiei de vehicule cu tractiune integrala, care francezilor le lipseste, de exemplu, pe piata rusa, insa in Europa aceasta problema nu este atat de acuta, iar integrarea platformelor FCA pe liniile de model franceze va dura mai multi ani si va necesita o revizuire radicala a planurilor de afaceri. In prezent, francezii nu sunt in mod clar pregatiti pentru acest lucru, deoarece nu au digerat cu adevarat marca Opel achizitionata de GM, si cu masinile electrice ei stau cat de cat bine.
In general, in timp ce FCA continua sa caute si nu se stie daca in configuratia actuala, va putea gasi parteneri. Ar putea fi chiar necesar sa se ia astfel de masuri nepopulare cum ar fi impartirea concernului si vanzarea pe parti – zvonuri despre acest lucru apar, de asemenea, cu o periodicitate de neanvins.
