7 masini second hand care nu merita sa fie cumparate nici macar din Germania (II)
In articolul precedent ati citit despre primele masini din acest trist „clasament”.
4. Ford Ka
Randurile celor slabi in conformitate cu clasificarea TÜV s-a marit cu Ford Ka.
Ka este ca o carie. De regula, in timpul unei vizite anuale la dentist, acesta va povesteste despre acei dinti care sunt cei mai predispusi la carii.
In cazul Ford Ka, lucrurile stau altfel. Inspectorii TÜV incearca cu atentie sa gaseasca acele locuri care au ramas neatinse de coroziune. Si acelea, bineinteles, sunt prezente in aceasta masina: bara de protectie, volanul si tabloul de bord. Da … sunt din plastic.
Tot ce este din metal in Ka este ruginit. Cele mai pronuntate focare de coroziune: pe pragurile laterale, pe partea inferioara, in locurile din jurul rezervorului de combustibil si gatul acestuia, stalpii din spate, capacul portbagajului, usile, modelele laterale.
Imaginea este completata de arcurile lasate in jos pe puntea fata, precum si de liniile de frina impreuna cu amortizorul. Si in acest context, pare logic ca bratele de suspensie, discurile de frana si garniturile de ambreiaj de frecare aici sa nu mearga mult timp.
Doar motoarele nu se incadreaza in conceptul general al Ford Ka.
Cu exceptia unor arbori cu came, uneori „obositi”, care au fost instalati in primii doi ani de productie, unitatile de putere ale acestor masini sunt surprinzator de stabile in functionare.
Un alt „avantaj” incontestabil al Ka este faptul ca astazi este putin probabil sa gasesti un model mai „competitiv” care sa poata umple instalatiile de reciclare a masinilor la fel de rapid ca si in cazul Ford Ka. Dar inainte de a pune capat acesteia, sa revenim la estimari: una din cinci stele.
5. Jaguar S-Type
Se stie ca stereotipurile persista zeci de ani. Se spune adesea ca fanii Jaguar cumpara doua masini simultan – una pentru conducere, cealalta pentru vizite constante la statia de service.
In multe privinte, acestea sunt desigur povesti, dar in unele cazuri, aceasta afirmatie este destul de adevarata. Si asta confirma tipul S-Type.
Cea mai frecventa problema la S-Type (perioada de productie 1999-2007, costa de la 3.000 de euro) este o transmisie automata in versiunile de pre-styling pana in 2002.
Exista o probabilitate mare de rupere a arcului in cutia de viteze si atunci transmisia nu va mai putea trece la angrenajele 4 si 5, iar pe ecran va aparea un mesaj despre „defectiunea” transmisiei.
Astfel de reparatii pot costa 800 de euro. Dar fiti pregatiti pentru faptul ca in loc sa inlocuiti doar un arc spart, majoritatea statiilor de service vor incerca pur si simplu sa va forteze sa cumparati o noua transmisie automata de 5.000 de euro.
Cele mai mari probleme cu motoarele V8 sunt ghidajele de lant si scripetele de ralanti, care sunt confectionate din plastic obisnuit si erau instalate pe modele de motoare anterioare. Aceste elemente se pot sfarama cu usurinta pe parcursul mai multor ani de functionare.
Iar cei care nu au inlocuit aceste role in timp util, prezinta riscul de deteriorare grava a unitatii de alimentare.
La examinarea de la TÜV, cea mai mare atentie este atrasa la tijele uzate si articulatiile bilelor inferioare. Pe praguri, de asemenea, exista o usoara rugina, care, insa, nu prezinta niciun pericol grav. Evaluare: doua stele din cinci.
6. Renault Megane
In nici o alta clasa nu exista asemanari ca in clasa de masini compacte. Toata lumea vrea sa aiba succes la fel ca Golful si, prin urmare, uneori arata aproape exact la fel.
Doar in cazuri rare, producatorul isi arata hotararea si curajul, ca in cazul Renault Megane de a doua generatie (perioada de productie 2002-2008, costa de la 1.500 de euro). Caracteristicile exterioare ale francezului (care a primit cinci stele pentru siguranta la NCAP) il fac o masina aproape exclusiva din clasa sa.
Cu toate acestea, nu s-a putut lauda cu fiabilitatea sa. Mai ales proprietarii sunt enervati de ciudateniile electronice, cum ar fi un sistem de intrare fara cheie folosind un card de cod, care impiedica adesea proprietarul sa intre pur si simplu in masina. In plus, exista si probleme cu blocarea directiei.
In versiunile diesel, un defect la turbocompresor este recunoscut oficial, iar la benzina – defecte la demaror si la pompa de combustibil. Mai mult, generatoarele esuate si fluxul diferitelor fluide se regasesc in aproape toate versiunile acestui model, indiferent de tipul de corp sau unitate de alimentare.
Montajele de cauciuc rupte pe sistemul de evacuare sunt unele dintre cele mai inofensive defecte. De regula, in Renault Megane in acelasi mod, punctele cele mai slabe sunt: rulmentii cu bile si tije de legatura. La randul său, TÜV a prezentat lui Megane despre prea multe jocuri la volan, care este de trei ori mai mare decat standardele stabilite.
Stil neobisnuit, dar inutil, conform estimarilor TÜV. Evaluare: doua stele din cinci.
7. Mercedes-Benz M-class
Mercedes este o achizitie solida si fiabila, puteti spune o masina pe viata. Dar asa a fost o singura data! De la aparitia primului model al clasei E „cu patru ochi” (cu corpul modelului W 210 in 1995), calitatea acestor masini s-a imbunatitit in fiecare an. Benz a trebuit sa depuna mari eforturi pentru a-si mentine perfectiunea, care a fost in auzul tuturor de la sfarsitul anilor 90.
Asadar, va prezentam regele defectelor – primul din clasa M (corpul W 163, perioada de productie din 1997 pana in 2005, costa – de la 4.000 de euro).
Aproximativ 35% din masinile vechi de 11 ani ale acestui model, care au fost supuse inspectiei tehnice, au avut probleme asociate cu zgomotul in suspensie. Desi clasa M nu rugineste la fel de intens ca clasa E, tijele sale de directie si articulatiile bilelor sunt supuse uzurii excesive. Dezavantajul cel mai des intalnit este efectul sporit la capetele tijelor de legatura.
In acelasi timp, calitatea procesarii corpului si a materialelor primelor clasa M Mercedes asamblate in SUA este destul de consistenta cu nivelul modelului FIAT Panda.
Putin mai tarziu, acele masini produse la Magna Steyr AG & Co KG in Grazul austriac s-au imbunatatit semnificativ in calitate.
Dupa facelifting in 2001, Daimler a pus mana la imbunatatirea calitatii acestui model, dar in acelasi timp a creat un „cosmar”: o versiune diesel a ML 400 CDI V8 cu 250 CP, in care cutia de viteze automata „murea” deja in fazele incipiente, in special cand tractai o remorca.
De asemenea, motorul a oferit o multime de probleme, cum ar fi garniturile de chiulase arse sau lanturile de arbori cu came extinse. Toate acestea erau regula mai degraba decat exceptie. Evaluare: doua stele din cinci.
Concluzie:
Aceste masini merita achizitionate doar daca au eliminat toate deficientele si daca investitia intr-o astfel de masina este minima, precum si daca proprietarul va prezinta documente privind trecerea inspectiei tehnice obligatorii a vehiculului.
Related Posts: